Castane fierbinti in mana Guvernului

Agenda noului Guvern s-a ingustat o data cu instalarea ministrilor la Palatul Victoria. Au cazut de pe afis foarte multe din cele promise in campania electorala in materie de cheltuieli sociale. Aproape ca nu-i mai recunosti pe politicienii care, cu numai o luna in urma, garantau venituri mai mari pentru profesori, pensionari sau mame de indata ce vor castiga puterea. Dintr-o data, pesedistii si democratii liberali au devenit retinuti in declaratii cand vine vorba de cresterea salariilor si indemnizatiilor la nivelul promis din dorinta de a crea o imagine de demnitari responsabili, pregatiti sa lupte pe viata si pe moarte cu criza economica. Nu au vazut cu ochi buni nici solutia compromisului calculat pentru satisfacerea partiala a unor revendicari sindicale, ceea ce ar asigura cat de cat linistea guvernarii la inceput de mandat. Prin urmare, exista temeri serioase cu privire la nerespectarea unor angajamente din partea unui Executiv ale carui interese par sa se schimbe din moment ce binele cetateanului este trecut in plan secund chiar de la inceputul activitatii guvernamentale. Surprinzator nu este insa faptul ca acest Cabinet incearca sa se impuna apeland la masuri dure
de criza, riscand sa devina nepopular pentru electorat, ci disocierea rapida de un program
politic care i-a permis sa castige increderea alegatorilor la scrutinul uninominal din 30 noiembrie. PDL si PSD au primit cele mai multe voturi pentru ca interesele cetatenilor sa nu fie lasate deoparte, asa cum s-a intamplat in alte mandate de guvernare. Oamenii au crezut ca liderii celor doua partide sunt cinstiti cand vorbesc de existenta unor solutii potrivite pentru a scoate din conditia de nevoias masa de cetateni. In definitiv, despre criza economica se discuta serios si in perioada campaniei electorale, actuala putere sustinand cu tarie ca exista suficiente resurse financiare pentru o evolutie pozitiva a situatiei din tara. Nici un lider pesedist sau democrat-liberal nu a vorbit de adancirea deficitului bugetar in cazul in care legile salarizarii profesorilor, majorarii pensiilor si indemnizatiilor pentru cresterea copiilor s-ar aplica asa cum au fost aprobate de Parlament. Nu a existat nici cel mai mic semn de ingrijorare cu privire la lipsa banilor atunci cand sefii centralelor sindicale au cerut majorarera lefurilor pentru dascali cu 50 la suta. S-a spus atunci ca fostul guvern liberal minte cand spune ca lipsesc fondurile pentru salarii si pensii, fapt pentru care s-a considerat ca trebuie sa lase locul liber pentru a da posibilitatea altui Executiv sa arate ca bugetul public permite cheltuieli sociale de un asemenea nivel. Aceasta eroare de calcul a aratat ca PDL si PSD au umblat cu cioara vopsita cata vreme s-a dovedit ca resursele financiare nationale nu se ridica la nivelul cifrelor vehiculate in campania electorala. Conteaza insa mai putin acum de ce senatorii si deputatii vechiului Parlament au aprobat legi care implica mari cheltuieli sociale cand vistieria tarii era in suferinta. Cui mai serveste astazi acuzatia ca inclusiv ministrii Cabinetului Tariceanu au votat legea cresterii salariilor pentru profesori in conditiile in care acesti demnitari stiau precis ca nu sunt fonduri? Evident, nimanui. Astazi avem un alt Guvern, care, iata, se vede nevoit sa-si incalce promisiunile modificand cresterea unor venituri din cauza ca nu are cu ce sa plateasca. Este un semnal clar de criza, pe care Cabinetul Boc il da la sfarsitul unui an plin de evenimente politice. Este un inceput prost pentru un Executiv care vrea sa demonstreze ca de vina ar fi mostenirea lasata de liberali, nicidecum viziunea comica lansata in lunile dinaintea alegerilor legislative pentru deversarea voturilor in directia dorita. Nu pot sa spun daca o astfel de schimbare de macaz, logica daca o raportam la fragilitatea bugetului national, va avea efecte negative pentru noul Guvern pe termen lung la capitolul credibilitate. O asemenea estimare este dificila intrucat nu se stie daca pactul dintre cele doua partide va rezista pana in vara viitoare. Ce pot sa afirm este ca noul Cabinet, dincolo de grija impartirii castigurilor private obtinute de pe urma institutiilor publice, nu va scapa de presiunea sindicatelor nemultumite de incalcarea unor angajamente luate nu cu mult timp in urma. Din aceasta perspectiva, inceputul anului 2009 va fi dificil, Guvernul condus de Emil Boc fiind prins in stransoarea crizei financiare, care va afecta si mai mult bugetul national din motive binecunoscute. Ce s-a hotarat ieri la sedinta de la Palatul Victoria poarta nota unei precautii pentru ca banul public sa fie cheltuit de-acum incolo cu grija. Vom vedea in ce masura autoritatile vor sti sa aduca interesul national pe primul plan pentru ca insanatosirea vietii noastre sa aiba loc cat mai repede posibil. Poate la anul vom trai mai bine. La multi ani!