Istorie pura intr-o gunoiste de peturi si cutii de conserve

erbul se adapa din izvoare si romånul adevarat se boteaza in simboluri tari, care ii alimenteaza identitatea nationala. Tara are cåteva pompe identitare, la care trebuie sa ajungi neaparat, ca sa-ti faci plinul macar de Pasti si de Craciun, pentru a simti ca esti romån adevarat si cetatean al unui stat comunitar si euroatlantic. Taråmul stramosesc este presarat de cåteva scarpinatori de orgoliu national, sub care, daca iti intinzi spinarea, simti aceleasi furnicaturi in vene pe care le are si americanul la gåndul ca stapåneste lumea. Cånd pui piciorul la Putna, cånd vezi Sapånta sau cånd iti petreci o noapte la Bran, este ca si cum ai bea un sprit de istorie pura. Opresti masina intr-o gunoiste de peturi si cutii
de conserve, inalta cåt padurea de fag din preajma, iti scoti instalatiile de petrecut timpul liber din portbagaj, frigi cei 60 de mici pe care ti i-a pus ma-ta in staniol si ii multumesti partidului ca ti-a dat sansa nesperata de a o avea ministru al turismului pe Elena Udrea. In ultimii ani, a ajuns sa nu insemne sa fii romån adevarat daca nu purcezi vara pe litoral si iarna pe Valea Prahovei. Vara, cånd intri in mare, cånd te lasi imbalosat de algele care te trag de picioare ca serpii de dudau, spurcat pe obraz de petele de titei de la rafinaria lui Patriciu si iti umpli gura plina de cacarezele de marinar indian vidanjate de pe vapoarele ancorate in rada portului Constanta, simti ca esti cineva, ca sacrificiul tau de a fi votat cu partidul care iti va schimba destinul nu a fost inutil. Iarna, daca nu prinzi macar o zi de vacanta pe Valea Prahovei, nu existi sau ai trait påna atunci degeaba. Masina ta se tåraste spre valea jegului, unde poate vei avea sansa sa-ti vezi muza, pe doamna ministru al turismului, la o tuica fiarta cu Seful. Deocamdata fiert esti tu, dupa drumul inuman, de zece ore, pe care l-ai facut påna la Predeal, iar påna la proba contrarie, fierte sunt privelistile acoperite de gunoaie, in care peisajul nici nu mai conteaza. Pentru prima
data dupa aproape 700 de ani de istorie nationala, gunoaiele au invins peisajul, si muntii insisi par niste tomberoane acoperite de zapada.