Carti, harti si alegeri

A noua editie a Targului International de Carte de la Budapesta (18-21 aprilie) a diferit de cele anterioare prin doua elemente: mai intai unul de organizare interna (prima zi a Targului a inceput, de data aceasta, de la ora 15,00, nu de dimineata), iar apoi un altul de "simultaneitate" cultural-electorala. Desi in incinta Hotelului Novotel diversitatea expozantilor crea o tonifianta senzatie de Turn Babel, pe inelul exterior (unde s-au aflat majoritatea editurilor maghiare si unde foiau cei mai multi vizitatori) si in afara expozitiei am putut simti ceva din rumoarea luptei politice dintre reprezentantii dreptei si cei ai socialistilor. Afise impecabile (pe care nu le smulgea nimeni), insemne electorale purtate cu mandrie, din cand in cand steaguri si, intr-o seara, luminile si artificiile auxiliare unui concert in aer liber au creat, pentru un observator detasat, din exterior, imaginea unei confruntari realmente civilizate (castigata in final, cu o diferenta foarte mica, de socialisti). Dar Targul de Carte a fost, intr-un fel, afectat de aceste alegeri: numarul de vizitatori a fost mai mic decat in anii trecuti (numai sambata a fost plina, la propriu si la figurat) si au aparut, pe unele standuri, harti si atlase "nostalgice", cu Ungaria Mare. Poate de aceea, obiceiul gazdelor manifestarii de a se adresa expozantilor exclusiv in maghiara (inclusiv la deschiderea oficiala, onorata de presedintele Ungariei) mi s-a parut, de asta data, dezagreabil. (Pe de alta parte, toate cataloagele Targului, realizate impecabil, erau bilingve: in maghiara si in engleza). Au lipsit si traditionalii trandafiri oferiti anii trecuti, la intrare, vizitatoarelor; ca pentru a compensa aceasta nedreptate, colegei mele de la standul Editurii Fundatiei Culturale Romane (Marcela Salagean, de la Centrul de Studii Transilvane din Cluj) i-a fost oferit unul de catre... standul Italiei, aflat langa noi. "Geanta latina", ar fi zis marele Caragiale. Solidaritatea "romanica" a fost ajutata, anul acesta, si de amplasamentul standurilor (italienii, spaniolii, romanii si, la o mica distanta, francezii). A existat si o solidaritate romaneasca: am participat la cele doua manifestari organizate la standul Romaniei (una dedicata lui I. L. Caragiale), precum si la vernisajul unui tanar artist plastic, de care s-a ingrijit Centrul Cultural Roman. Oboseala orelor petrecute la stand nu m-a impiedicat sa observ ca actiunea de la Centrul Cultural a fost mult mai bine pregatita decat cele de la Targ. Aici, cu toate eforturile doamnei Marilena Guga Romanul (neobosita conducatoare a delegatiei romane), nu a existat o alternativa pentru cei ce nu stiau ungureste: s-a vorbit, cu o exceptie, numai in limba lui Petofi, nu si a sarbatoritului Caragiale. O situatiune de care ultimul ar fi facut, probabil, mare haz. Mai trist, mult mai trist e un anume "tipar" romanesc, croit pe o exagerata disproportie intre mijloace si realizari. Cultural, vrem sa facem foarte mult (si, adesea, reusim) cu foarte putine resurse, in timp ce colegii nostri din alte tari, editori privati, ministere sau institute culturale beneficiind de o logistica impresionanta, nu... impresioneaza deloc prin rezultatele concrete, palpabile. Am avut ocazia de a urmari in toate zilele Targului activitatea de la uriasul stand al Italiei. Cu toate dotarile si mijloacele materiale, randamentul lor a fost cu mult sub cel al Fundatiei Culturale Romane - care, pe un spatiu foarte restrans, a reusit sa bifeze mai multe "capitole": si pe cel al vanzarilor, si pe cel al contactelor profesionale si - nu in ultimul rand - pe cel al imaginii tarii noastre. Pe numai sase metri patrati, in conditiile unui buget "de avarie", Editura Fundatiei Culturale Romane, singura editura romaneasca avand un stand propriu la Targul de Carte de la Budapesta, a izbutit inca o data, ca prin miracol, sa fie, pentru vizitatorii Targului, o fereastra deschisa catre cultura si traditiile noastre. Suna patetic, dar e adevarul strict. Se va alege, probabil, praful si de aceasta institutie culturala, in buna traditie romaneasca.